Totul despre viaţa mea sexuală, partea a IV-a

(Înainte de a continua fac din nou o paranteză...În toate povestirile mele am dat nume reale persoanelor din viaţa mea, din motive pe care le puteţi ghici, nu din răutate sau lipsă de pudoare. Cred că am scris deja numele vecinilor de deasupra care m-au torturat enorm cu zgomote pentru a mă interna la psihiatrie. Atunci repet povestea. Se numeau Arion şi erau medici amândoi, cu patru copii, dintre care o fată se numea Cristina, la fel ca mine. Cealalată fată se numea Simona, ca vecina de la etajul I. Înainte de 1989 erau foarte liniştiţi. Tata spunea că acel medic era pediatru, şi după 1989 a devenit oncolog, avansând în ierarhie. Odată în timpul liceului am avut febră şi tata l-a chemat să mă consulte. Mi-era tare jenă să mă dezbrac faţă de el, în ciuda încercărilor lui de a mă linişti şi simţeam o repulsie puternică faţă de el, nu ştiu de ce, îmi inspira un şarpe rece şi mort. O singură dată în timpul liceului a fost petrecere mare la ei sus şi am auzit un bărbat cântând o doină ardelenească care mi-a mers la suflet, cu o voce dulce, ce ulterior mi s-a părut că seamănă cu a lui Zăgrean Leon. Când eram în clasa a XII-a tata l-a întrebat pe dl. Arion de faţă cu mine dacă îl cunoaşte pe Zăgrean şi el a spus că da. Apoi, la câteva zile după noaptea de pomină când m-au bătut tot timpul fiindcă nu mersesem la examen la facultate, am auzit o ceartă puternică deasupra şi era, jur un bărbat cu o voce identică sau asemănătoare cu a lui Z care spunea răspicat "Nu e adevărat!! La valoarea ei..." Iar ceilalţi parcă râdeau şi îi răspundeau în contradictoriu. Eu sincer nu ştiu ce concluzii se pot trage din aceste fapte).

Continuu povestirea necazurilor mele sexuale în firul timpului.

După ce am ieşit din spitalul de psihiatrie eram, cum vă puteţi imagina, extrem de nenorocită. M-am dus desigur din nou la facultate la dragul meu fost meditator (Poate voi reuşi să scriu şi povestea lungă a relaţiei cu el şi promisiunilor lui deşarte). El s-a purtat destul de amabil atunci, dar oarecum ciudat faţă de întâlnirile anterioare când fusese cald şi deschis şi ...aşa cum îl ştiam. Acum se aşternuse o cortină de fier între noi. Trebuia să îndur şi asta. Mi-a dat oarecare speranţe vagi spunând că el ştie că tratamentul psihiatric trebuie să îl iau vreme îndelungată...adică speram că vom fi peste ani din nou împreună. Apoi m-a invitat să mergem în curtea facultăţii pe o bancă. I-am spus că nu ştiu dacă vom găsi o bancă liberă şi el a replicat că întotdeauna găseşte ceea ce caută, în stilul lui. Am coborât pe o scară secretă sau pe scara principală, nu mai ţin minte, (oricum fusesem cu el pe acea scăriţă cu ani în urmă) şi ne-am aşezat pe o bancă paralelă cu clădirea, cu spatele spre facultate, eu la stânga lui. I-am vorbit mai multe şi apoi am simţit lacrimile în ochi. Nu mai plânsesem demult. L-am întrebat dacă mai e dispus să facă dragoste cu mine, aşa cum zisese...(poveste lungă...). El a replicat rece şi amănunţit că nu poate aşa ceva fiindcă este căsătorit (mi s-a spus după mulţi ani că minţea, fiind divorţat în acea perioadă...ar fi putut găsi un alt pretext!), dar a recunoscut că îmi promisese acest lucru odinioară, nu mai îmi amintesc cum justifica acest lucru. Atunci eu, plângând, i-am spus că poate îşi aminteşte cum mă călcase pe picior pe sub masă la meditaţii şi simţisem senzaţii sexuale puternice (de fapt din cauza aceasta aveam diagnostic psihiatric) şi el a negat categoric acel fapt, susţinând că masa aceea masivă din cameră, poate îmi amintesc eu că era de aşa natură că acest lucru nu se putea!! Era îngrozitor să aud aşa ceva. Am plecat către casă foarte tristă, foarte.

Cu puţin înainte ca eu să plec la Cluj să dau examen la facultate, Zăgrean îmi spusese că eu ar trebui să am viaţă sexuală pentru a scăpa de senzaţiile acelea groaznice, considerate ulterior schizofrenie. Medicul Giurgiucă mi-a spus clar că trebuie să iau medicamentele pentru a fi protejată şi e adevărat că în primii ani medicamentele m-au protejat de aşa ceva. Zăgrean mă rănise spunând că pot găsi bărbaţi doritori pe stradă...cum aş fi putut eu acosta un străin?! Dar el nu venise la întâlnire. Ulterior naşul meu, care fusese şi el un fel de mentor al meu în copilărie, mi-a spus acelaşi lucru când discutam cu el şi odată când eram împreună cu Alina Vieriu, vecina de vizavi, care stătea în casa în care stă mama acum. Alina avusese o relaţie cu un italian, se pare că făcea dragoste cu el, ceea ce l-a determinat pe naşu să spună că la casa curvelor şi gardul e roşu (acelaşi gard e acum acolo) Alina, cu trei ani mai mare ca mine, se apăra de insinuări spunând că acel italian (care i-a dăruit diverse obiecte de uz casnic şi pentru curte, parcă şi maşină) i-a promis că o va lua de nevastă sau aşa ceva şi ea nu ştia că el era căsătorit sau cu alte obligaţii. În ziua în care stăteam toţi trei de vorbă, Alina se plângea că nu are pe nimeni şi naşu s-a adresat atunci destul de urât amândurora..."Fetelor, eu să vă învăţ pe voi curvăsărie?!"

În perioada imediat după externare, când eram încă într-o puternică stare de şoc sufletesc (inevitabilul DE CE?) şi fiziologic datorită medicamentelor (poate voi mai povesti cu dovezi) mergeam cum am povestit din nou la facultate, dar nu puteam scrie, încât îmi dădea cursuri colega mea Ioana Şarba şi uneori le copia tata sau îmi dădeau şi alte colege. Totuşi făceam eforturi mari să scriu eu însămi fiindcă odinioară aveam o mare viteză de scriere şi, cum spunea d-na profesoară Holdevici după ani, aveam un scris frumos (nu ştiu dacă mă pot mândri). Atunci însă era imposibil şi efectul medicamentelor asupra scrisului a durat vreo doi ani, am şi acum dovezi.

Mergeam la facultate pe bulevardul central (Carol-Elisabeta, fostul Republicii). Poate uneori mai mergeam pe jos spre parcul Cişmigiu. Atunci m-au acostat doi tineri, nu îmi mai amintesc precis ordinea.

Primul dintre ei era brunet şi slab, cred că avea pomeţii proeminenţi într-un mod bolnăvicios, oase şi muşchi, atât era. A intrat uşor în vorbă cu mine fiindcă, repet, eram sub efectul medicaţiei. Odinioară sau după ce am trecut peste acele efecte, aproape nimeni nu intra în vorbă cu mine. Probabil că eram un om prea sobru şi serios pentru discuţii frivole, de aceea oamenii (colegii) mă evitau. Mi-a spus că el dă examen la facultatea de educaţie fizică, unde se cere anatomie şi mi-a cerut ajutorul. Eu, desigur, l-am crezut, ceea ce este puţin trist, nu ridicol. Medicamentele doboară o parte din capacitatea de autocontrol şi implicit apare o oarecare depersonalizare, adică persoana nu mai este întrutotul ea însăşi, ca înainte de tratament. Acel tânăr, al cărui nume firesc l-am uitat în ultimii ani, m-a rugat să îi aduc materiale, teste, sinteze de anatomie dacă am acasă şi îmi prisosesc. Din păcate iar l-am crezut şi am luat cu mine pentru întâlnirea cu el câteva din cele mai bune scheme pe care le aveam, unele dintre ele fiindu-mi dăruite de prietena şi colega mea Irina Ioniţă, care intrase la facultatea de medicină de la Constanţa după revoluţie, fiindcă picase examenul în Bucureşti (era o poveste cu greva foamei, dar cei care au primit aprobare au înfiinţat o nouă facultate la Constanţa, unde a plecat şi dl. Iacobaş, meditatorul de fizică recomandat de Zăgrean, care îmi urase odată la telefon ca eu să nu intru la medicină, nu înţeleg nici acum ce putea avea împotriva mea. Dar Irina merita acea şansă şi alţii de asemenea poate. Deci eu ţineam la acele hârtii şi încă visam în sinea mea să ajung studentă la medicină eventual (mai mulţi colegi din facultatea de psihologie erau simultan în ambele facultăţi).

Acel tânăr întâlnit pe stradă m-a invitat să intru în locuinţa lui, foarte aproape de Poliţia capitalei, unde fusesem martoră la evenimentele postrevoluţionare când se aruncau sticle în clădire şi se spărgeau magazinele din jur (În acea zi ajunsesem acolo datorită lui Zăgrean, eram un gură-cască atâta tot, cu sufletul sfăşiat de cuvintele acelui profesor, cum spuneam poate voi scrie. În acea zi în care maşinile ardeau pe străzi, un alt tânăr m-a acostat întrebându-mă dacă nu vreau o rochie sau ceva dintr-o vitrină. Erau vremuri tulburi şi eu nu eram singurul martor, chiar pe strada Eforie era o policlinică dentară şi am văzut personalul ieşit să privească, printre care era şi fostul meu dentist din copilărie, dl. Basarab). Deci acel tânăr nefast mie m-a invitat în garsoniera lui, ceea ce îmi amintesc că mi s-a părut puţin suspect, dar nu eram îndeajuns de trează. Am intrat, i-am dat hârtiile, am încercat să îi explic câte ceva. Era vară, eram îmbrăcată într-o rochie albastră, legată cu un cordon care o menţinea prinsă pe sâni. Eu nu am purtat niciodată îmbrăcăminte "provocatoare", nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. De ce el mi-a descheiat brusc rochia şi m-am trezit goală şi speriată dintr-o dată. Fiindcă rochia se desfăcea uşor şi eu nu mă aşteptam la acel lucru defel, fiindcă mă gândeam serios doar la anatomie. Aproape în acelaşi moment s-a dezbrăcat şi el şi m-am speriat să îl văd gol (prima oară când vedeam un bărbat gol) şi cu o erecţie ce mi se părea enormă. Adică organul lui sexual. Totodată a trecut în dreptul uşii, ca şi cum eu eram acolo captivă, o muscă prinsă de păianjen. Mai mult decât atât, a început să vorbească oribil de vulgar, ceea ce m-a înspăimântat, ca şi cum era altcineva, ca şi cum modul în care vorbea înainte era doar o mască şi eu nu înţelesesem. Spunea "ce ţâţe ai", "ce p..ai", "ce cur ai", etc şi cred eu şi vorbe mai grele care m-au şocat atunci. Am vrut să plec şi el a devenit tiranic, vorbind autoritar că - el ce se face în starea aceea?! I-am spus că nu pot accepta aşa ceva, şi că mi-e teamă oricum să nu rămân gravidă. Atunci el a zis "bine hai s-o facem în cur". Şi asta s-a întâmplat, adică organul lui sexual mă penetra anatomic pe la spate, cu menţiunea că nu resimţeam aproape nimic, adică nici durere şi nicio altă senzaţie datorită medicamentelor şi poate şi altor factori. Mi-e scârbă când mă gândesc, vă daţi seama că după aceea am fugit de acolo lăsându-i schiţele şi testele lui şi vă daţi seama ce greu îmi va fi fost când am făcut duş sau baie acasă. Ieşind de acolo, el era tot schimbat, devenise aspru şi morocănos. Desigur ulterior nu l-am mai văzut.

În aceeaşi perioadă m-a mai acostat un tânăr blond şi acum cred că totuşi acesta a fost al doilea. Acest tânăr mi s-a părut a fi un fel de gigolo. Nu atunci, ci ulterior, gândindu-mă la situaţie. De data aceasta mă gândeam sincer la vorbele lui naşu şi Zăgrean că îmi trebuia o relaţie sexuală pentru a mă elibera de neplăceri. Ceea ce mă deranja mult era şi faptul că nu înţelegeam de ce eram schizofrenă (nici nu înţelegeam practic grozăvia şi toate implicaţiile faptului, dar mă rodea pe dinăuntru), mai ales de ce mă chinuise Zăgrean sexual atât de rău, de ce le spusese că poate erau şi alţi bărbaţi, de ce aceste violuri de la distanţă erau considerate boală, de ce el spusese că o relaţie sexuală le-ar diminua eventual şi cum dracu se produceau şi de ce. Astfel încât am acceptat invitaţia celui de-al doilea tânăr de a merge la el acasă (undeva în Tei parcă), era noapte şi mă simţeam foarte ameţită atunci, acest lucru e cert. Tânărul, mai în vârstă decât celălalt, îmi spunea "nebunica" în mod urât, deci probabil văzuse că eram sub medicamente. M-am aşezat pe patul sau canapeaua lui şi el s-a aşezat peste mine, sincer nu ştiu ce făcea, fiindcă eu nu mă pricep la aceste lucruri defel. Ulterior mă gândeam că poate se masturba şi am atins atunci organul lui sexual fiindcă el cerea asta, dar ulterior nu mai ţineam minte, oricum eu nu i-am făcut nimic, ori poate el mă folosea pentru aşa ceva, nu mai ţin minte precis ce spunea. Abia astăzi, după atâţia ani, mi-am amintit aceste detalii. Atunci, eu, care desigur nu voiam aşa ceva, l-am întrebat dacă el nu vrea să facă dragoste cu mine (dacă voi povesti relaţia cu Z poate veţi înţelege mai bine). El, desigur, a refuzat, altceva îl interesa. Apoi nu l-am mai văzut. Dar după mai mulţi ani, l-am întrezărit din nou pe bulevard în aceeaşi zonă.

Acestea au fost povestirile legate de bulevard, nimic altceva nu s-a întâmplat. Dar, în nenorocirea mea, lucrurile petrecute rodeau sufleteşte...este absolut cert că faptul că nu înţelegeam nimic şi nu simţeam nimic, laolaltă cu amintirile mai dureroase după spital, mă dărâmau.

Poate vă întrebaţi, eventual cu dezgust, de ce am hotărât să scriu această serie de povestiri legate de suferinţele "sexuale". Nu este datorită unei nevoi excesive de autodezvăluire a unui om singur. Nu este nici datorită vreunei nevoi de catharsis sau alinare a suferinţelor prin rememorare. Nu este nici datorită prezumţiei de "vinovăţie" din partea lumii care se poartă ca şi cum aş minţi sau aş fi nebună ( nu ştiu ce înţeleg ei prin asta). Tot ce am scris este adevărul curat, adunat cu multă acribie, fără exagerări sau omisiuni. Cauza principală a acestei secţiuni din blogul meu (fiindcă sper să mai fie şi altele) este că după moartea tatei au intrat peste mine gândurile vulgare, extrem de vulgare ale unora, pe care eu nu le puteam ghici înainte. E ca şi cum un grup de oameni răi credea...nu veţi putea crede!...că eu sunt "curvă", "vulgară"(când ei erau de fapt) sau că aş avea vreun defect sau greşeală chiar legat de viaţa mea sexuală. M-au pisat ani în şir, în timp ce eram masacrată sexual de la distanţă, în ciuda medicamentelor în ultimii ani. Da, acesta este un alt motiv principal, faptul că am fost victima unor monstruoase abuzuri sexuale, de aceea am dorit să clarific aici totul pentru eventuali cititori ai inimii mele. Ştiu că am fost o adevărată sfântă-martir, dar oamenii m-au izolat complet, nu mă respectă şi mă lasă să rabd de foame, fără drepturi şi bani, după ce am suferit şi la revoluţie pentru ei şi în regimul aşa zis de tristă amintire...când eram chinuită nu doar de părinţi şi terorizată că am rude în străinătate, nu aveam bani şi nu îmi găseam de lucru...

Tot în perioada urmând internării psihiatrice am mai trecut printr-o aventură neplăcută. Să luaţi aminte şi dacă vreţi să înţelegeţi partea care va urma acestor necazuri, să ţineţi minte aceste trei neplăcute aventuri cu bărbaţi necunoscuţi. Îmi dorisem demult să îmi iau carnetul de conducere auto. Nici nu ştiam atunci că este interzis celor care iau anumite medicamente psihiatrice, cum luam eu. Părinţii au fost de acord, fiindcă atunci se schimbaseră, în timp ce înainte de spital nu îmi dădeau voie absolut nimic. Naşul meu m-a pus în contact cu o cunoştinţă a lui, instructor auto, dl. Răducan, care locuia în Voluntari. Dl. Răducan era cam de vârsta tatei (nu mai ştiu precis) şi era tatăl unor fete, Anca şi Simona, cu care fusesem colegă la grădiniţă şi am şi acum poze cu ele, fiind ele cam de vârsta mea.

Pe vremea aceea carnetul de conducere se lua foarte greu, ca în epoca ceauşistă, când şi tata picase de vreo trei ori până a reuşit. Era dificil şi traseul, dar mai ales poligonul. Am început instrucţia şi unele lucruri îmi ieşeau, instructorul chiar m-a lăsat să conduc singură pe linia de centură şi puţin la marginea Bucureştiului. Dar treceau zilele şi progresele mele la poligon mai ales erau foarte lente sau stagnau complet, vă daţi seama că nu puteam din cauza medicamentelor. La un moment dat instructorul m-a acostat sexual, mi-a pus mâna între picioare, a făcut acest lucru de mai multe ori în acea perioadă spunând de fiecare dată că aşa îi face nevestei şi se amuză întrebând-o ce are acolo şi ea răspunde parcă " o bucăţică de p...". El se distra, dar eu eram tristă şi din nou şocată de această lume vulgară. Mi-a spus că eu am nevoie de aşa ceva, că el vede clar că nu merge instrucţia auto şi că îmi trebuie să se joace el cu mine sexual. Efectiv m-a dus în pădure, lângă linia de centură, datorită din nou slăbiciunii mele după spitalul de psihiatrie, la care se adăuga experienţa neplăcută a aventurilor cu cei doi tineri povestite mai sus. Am să vă explic - eram încă sub impresia puternică a violenţelor groaznice din spitalul de psihiatrie şi a violenţelor sexuale de la distanţă asupra mea. Era oribil din punct de vedere al sentimentului existenţial, adică eram ca un fel de păpuşă pe care din motive pe care nu le înţelegeam, alţii o dezmembrează şi o aruncă de colo colo. Pentru numele lui Dumnezeu, mă chinuiseră mai rău decât vă puteţi imagina, fără nicio vină. Mă chinuiseră sexual monstruos şi atunci când nu spuneam nici un cuvânt, ca pe un miel la tăiere. Acest şofer mi-a spus că el nu va face nimic de fapt, decât să mă atingă puţin. M-a aşezat cu spatele pe un copac şi şi-a scos din chilot organul sexual în erecţie, lucru pe care eu nici azi nu îl înţeleg, cum fac bărbaţii acest lucru aşa dintr-o dată. Sunt ei oare un fel de maşini cu autopropulsie şi doar se chinuie continuu să se abţină de la acel lucru? Nu am citit literatură de specialitate în acest sens. De fapt acum cred că îmi dau seama cum. Îi venea din când în când şi poate exact atunci mă ducea la copaci. Eu niciodată nu am privit bărbaţii mai jos de centură. Acum nu ştiu exact ce făcea, dar ca şi în trecut nu simţeam desigur nimic. El mă pătrundea superficial şi eu credeam atunci că este un fel de anticameră a vaginului meu, că propriuzis nu face nimic, aşa cum spunea, că doar se joacă. Eram absolut convinsă că eram perfect virgină. Mă şocau vulgaritatea, gura lui, uşor asemănătoare cu a lui Zăgrean, cred că avea şi gropiţa din bărbie a lui Z. Era într-un cuvânt extrem de neplăcut, după torturile groaznice prin care trecusem. În aceeaşi perioadă m-am gândit că naşul meu probabil ştia, fiindcă mi-a spus atunci că este de ajuns ca bărbatul doar să stropească puţin femeia cu spermă ca ea să rămână gravidă. Apoi am scăpat de instrucţie (el a încheiat-o din câte ţin minte) şi nu l-am mai văzut niciodată pe acel bărbat. Îmi este probabil greu să înţeleg şi fiindcă eu nu am simţit niciodată dorinţe sexuale, cum poate acel om simţea. Nici nu ştiu dacă pentru femeie există un echivalent al dorinţei masculine. Singurul bărbat care m-a făcut să simt ceva în apropierea lui, chiar destul de puternic, a fost Zăgrean şi doar o singură dată i-am privit coapsele când şedea în blugi pe fotoliu şi l-am admirat...

Aceste trei experienţe ciudate şi neplăcute contează mult în derularea altor evenimente neplăcute din viaţa mea. Au fost cum am definit eu mai târziu, un fel de experienţe ginecologice, nu sexuale, fiindcă nici la ginecolog nu simţi vreo senzaţie sexuală, doar un contact presional anatomic.

Am hotărât să închei aici această postare şi să mai scriu încă două pentru continuare până în ziua de azi.