18 august 2016

Acum vreo trei zile iar au intrat peste mine cu aberații și iar m-au chinuit, inclusiv azi dimineață (înainte era bine), încât acum mă doare tot corpul, am astenie musculară ușoară și abia mă mișc. Acum iar repetă unul din fixurile lor de mulți ani și anume ”o să râdă lumea întreagă de noi”. Și alte idei pe care le tot scuipă mereu asupra mea. A venit poștașul (bine că a urcat și că nu trebuie să merg la poștă, fiindcă mi-au mai făcut și figura asta și e departe, la Lizeanu, deși sunt și oficii mai apropiate) și mi-a adus cei 39 de lei lunari. M-a pus să semnez de primire cu un pix asemnea cu cel cu care scriu în caietul meu albastru, unde îmi adun ideile mai importante sau pe care le pot uita din tot ce încă țin minte, înainte de a le scrie aici. Unii mi-au spus, mai ales în engleză, că există unii proști care cred că eu aș fi vicleană și rea și că aș fi inventat totul fiindcă îmi doresc faimă sau glorie. Orice om cu cap înțelege că tot ce am scris e adevărul și că am fost un om inteligent și înțelept chiar, și nu mi-am dorit absolut niciodată faimă sau glorie. Chiar pot dovedi pentru cei inteligenți că așa am gândit și am simțit mereu. Iar adevărul despre astfel de lucruri nu poate duce la glorie, eu am cerut din 84 doar dreptul la viață (efectiv luat) și acum ei mă scuipă cu ideea că oamenii nu te vor (ceea ce nu înțeleg) și că de aceea te-au futut și te otrăvesc, etc. adică te omoară că nu te-au vrut. Dar încă din 84 când au început să mă tortureze eram un om perfect. M-am dus azi mai apoi la KFC fastfood și am cerut și o bucată de pui și am cerut pulpă. Mi-a dat cea mai rea bucată după cum am constatat acasă, deși mai erau bucăți de pulpă destule. Și, la fel cu rândul trecut, mi-a dat 5 bucăți de filet-bites de pui, în loc de patru cum erau în meniu, ca și cum voia să-mi dea de milă, dar bucata a vrut să mi-o dea rea.

Ieri când am fost la Mega Image oamenii se certau urât între ei și cu casiera, făcând scandal fără rost legat de reducerile de preț aplicate unor cutii de bere. Nu aveam destui bani, că altfel aș fi cumpărat mere ambalate la pungă din Polonia. S-a întâmplat, după cum vedeți, exact după ce eu scrisesem despre hainele mele fabricate în Polonia și cumpărate de mine în 2007. Încă din 1984, dar mai ales din 1988 mă chinuie toți și cu urmărire a vieții mele, iar acum alții insinuează că oamenii cred că eu aș fi greșit ceva în viață și că de aceea îmi merit soarta. Nu am greșit nimic, nici că am scris tot adevărul sau că am spus tot adevărul, cum veți înțelege poate dacă veți citi tot sau ce mai am de scris. Iar faptul că am scris despre blocul trei în ultimele zile nu e cauza chinurilor prin care trec. Sunt unii care au intrat peste mine cu ideea că trebuie să oprească jucăria asta. Dacă nu voi reuși să termin povestirea despre blocul trei, nu e vina mea, eu voi încerca să continui, cum am spus mai sunt acum vreo 15 părți. Dar absolut cert ei m-ar fi chinuit la fel și dacă nu aș fi scris adevărul în zilele acestea sau adevărul tot în general - și chinul trupesc ar fi fost același și poștașul ar fi avut tot același pix și casiera de la KFC, unde un alt client a intrat peste rândul meu din spate și eu am fost prea obosită să mai protestez, tot mi-ar fi dat cea mai rea bucată, în ciuda a ceea ce am cerut, etc. Ieri eram supărată și fiindcă mamei i-a apărut iar o rană și mi-era teamă că i se reactivează boala mai gravă. Azi mi-a spus că e mai bine din nou.

Azi dimineață m-au adormit după ce m-au chinuit, și, deși am dormit nopatea, totuși acum trebuie să mă culc din nou, iar stau ei să mă adoarmă peste mine.

M-a trezit mama din somn la 5 jumătate, o tehnică de tortură pe care a aplicat-o des. Nu avea nimic să îmi spună. Așa a făcut mereu, și când mă sună în astfel de momente mi se face mai rău, mă stoarce de energie. Nu cred că înțelegeți. Eu nu am chinuit-o pe ea niciodată, ea mereu a făcut așa, uneori de mai multe ori pe zi, plus toate celelalte mizerii. Știu că nu am pe nimeni în afară de ea și ceilalți sunt mai răi, veți vedea și din ce mai am de scris. De asemenea, cel puțin de 100 de ori până acum din 2006, când sun eu la ea, nu răspunde și mă sperie, chiar dacă sun la scurt timp după ce sună ea. Uneori la numai un minut-două! Mereu și mereu. Apoi mai are obiceiul să mă sune și să lase telefonul deschis încât eu spun alo mereu și ea nu zice nimic și mă sperie iar. La fel făcea și când avea telefonul mai vechi. Mai înainte să adorm s-au băgat cu ideea ”domnul nostru Isus Cristos nu ar fi făcut așa ceva, nu ar fi spus adevărul, El s-ar fi lăsat omorât”. Deci din nou ideea cu ciobanul mioritic, care se lasă omorât fericit de ceilalți, etc. Ioana de jos iar a ieșit în calea mea azi, am salutat-o și ea mi-a răspuns cu ”bună Cristina” pe același ton urâcios dintotdeauna. Mă tem că mă vor chinui din nou tot mai rău, fiindcă iar au început să mă scuipe încontinuu în română și în engleză cu tot felul de idei absurde sau rele sau minciuni. Ba că ”Cristina, Gestapoul a murit”, ”Cristina e proastă”, ”Toate serviciile secrete nu pot să-i vină de cap unei nebune”, ”Oamenilor le-a intrat în cap că niciun om care a trecut prin așa ceva nu mai e întreg la minte”, etc. Din 2005 după moartea tatei m-au scuipat încontinuu, cum voi mai povesti, dar mai rău e că m-au și torturat, din ce în ce mai rău.