6 august 2016

Sunt puțin tristă. A stat de vorbă cu mine o femeie bătrână pe stradă (una din cele trei vecine care acum câteva zile se uita la mine ca și cum eram idioată sau nebună fiindcă m-am plâns că mama e grav bolnavă) și îmi pare rău că nu am reușit să îi spun tot adevărul. Ea mi-a spus că ei toți se îmbolnăvesc de la un om prăpădit care miroase a pișat și se face că citește. I-am spus că trebuie să fim optimiști și cu gândul curat și să ne gândim la Dumnezeu, nu să credem că noi ne îmbolnăvim cu toții din cauza acelui om, de care ei îi era tare scârbă și își făcea cruce, deși omul nu era vizibil pe trotuar, fiindcă trebuie să gândim binele nu răul. Îmi pare rău că nu am apucat să îi spun ceva esențial legat de mine, fiindcă mi s-a întâmplat adesea să fiu tratată ca și cum nu eram eu, ci altcineva, și fiindcă este și un fel de urmărire cum a fost din 84 și eu mereu am spus tot adevărul și am vorbit deschis cu toți. De data asta trebuia să îi spun că și eu citesc dar nu mă prefac că citesc, fiindcă niciodată nu am mințit și nici nu m-am prefăcut. Și totodată și eu fac pipi pe mine, dar numai când tușesc, fiindcă m-au futut de la distanță și au spus că lor le-a făcut plăcere să îmi distrugă sfincterul uretrei prin futut de la distanță. Având în vedere faptul că m-au izolat complet, că nu am bani deloc și nici dreptul de a avea bani, având în vedere că sunt total bună și nevinovată, este posibil ca acea femeie să fie una din uneltele celor răi, fiindcă intră unii pe mintea mea cu idei de genul ”Dă-o dracu, trebuia să înțeleagă că dacă e nevinovată trebuie să tacă din gură”, etc. Sau că pe cei buni ei nu îi acceptă, etc. Nu au dreptate niciodată, eu am avut dreptate mereu. Mi s-a spus că azi e și Schimbarea la Față -- ce păcat că femeile așa zis credincioase sunt așa împotriva lui Dumnezeu și pline de scârbă.